Familia mecanică.

M-am apucat relativ recent de făcut figurine din pastă modelatoare, şi-i atât de distractiv încât nu înţeleg cum de am ratat chestia asta atâta vreme, când era exact sub nasul meu. Rareori am întâlnit o activitate care să mă facă în halul ăsta de incapabilă de vreun gând coerent concomitent, ceea ce este super relaxant. Aceasta mi s-a revelat când am simţit aşa de tare nevoia să văd în faţa ochilor o figurină Alex De Large încât n-am mai putut aştepta să fac rost de un Munny pe care să-l chinuiesc cum mă taie capul întru transformare. Deşi cochetam mai demult cu ideea de-a face figurine amstaffi în întregime, puşi în poziţie de expo şi toate cele, idee care s-a şi materializat (o să vă arăt în curând, pentru că momentan mai are nevoie de câteva pensule), nu se poate spune că-i la fel de distractiv când ai constrângeri anatomice aşa mari.

Până acum am făcut o familie mecanică, Alex, Sandy şi Little Al :P, şi încă două figurine (una gata, alta în curs de) pe care o să le postez altădată, şi sunt în căutare de ceva unelte speciale a căror achiziţie să nu mă trimită în faliment direct, nu de alta dar am făcut nişte bătături cam penale de la cuţitaşul de cuticule.

În care-s critic de film, psiholog şi handmade-istă.

Dragă jurnalule,

Viaţa e de căcat. La propriu. De fapt doar la propriu, altfel e ok. Mai e puţin totuşi, aşa că să nu facem ca-n expresia aia jignitoare. Mă enervează un pic că nu e soare, serotonina foarte foarte jos dar să nu ne legăm de amănunte. Pot să zic însă că programul din ultima vreme a fost moartea pasiunii pentru orice am dorit să întreprind "artistic", în sensul că mi-a confirmat că dacă vreau să-mi iasă ceva, trebuie să nu-mi mut atenţia de la chestia respectivă până nu e gata, altfel totul e mort. Sau, mă rog, prea greu şi trist de resuscitat.
Timpul liber există pentru Boardwalk Empire, serialul care demonstrează că un bărbat un pic mai frumos ca dracu poate să aibă chimie cu o tipă bună ("I've got no time for games, MARGARET. No interest in them." - magic), drept urmare genial atât pentru gospodina de rând cât şi pentru clasicul amator de filme cu mafioţi, ca să nu mai vorbesc de iubitorii de porn - aşa se face entertainment de televiziune mainstream. Celelalte hobby-uri nou descoperite au noroc că în seara asta termin toate episoadele scoase. LE: Am terminat, gata.
Între doua BE şi-un Urzeala Tronurilor (merge pentru când n-ai energie de altceva şi ţi-e ruşine să stai pe Libertatea.ro; LE: nu merge deloc, e o carte amărâtă întinsă în ditamai serialul, ar fi încăput lejer în 90 de minute, plictisitor ca naiba), n-am stat chiar degeaba, ci , mobilizată de anumite evenimente fericite din viaţa prietenilor şi familiei, am trudit întru cadorisire. Iată câte ceva ce-am apucat să prind în poze şi-a ajuns deja la fericiţii proprietari.
Întâi nişte farfuriuţe pentru pus bijuterii şi cosmetice mici, cadourile celor trei doamne din viaţa mea. Modelate din pastă şi pictate cu acrilice, cele cu maci sunt şi antichizate.

Din seria obsesivă cu maci, o tabacheră transformată-n cutie de bijuterii pentru doamna mama, să se asorteze cu farfuria. I-am pus şi o aplicaţie modelată, pentru că pictatul a devenit mult prea plictisitor, un fel de spălatul vaselor dupa ce faci lasagna. Se-nţelege, pictatul la nivelul meu, dac-aş progresa spre chestii mai elaborate sigur mi-ar plăcea.

Plus un remake după Godfather cu Florin şi Albertina lui, care e chiar caterincă pentru o mâţă.

Pentru fanii amstaff.

Şi, dată fiind ziua de azi, mai ales pentru fane, care sunt mai multe decât s-ar putea crede! 8 Martie fericit tuturor doamnelor care trec pe-aici azi! (unde "doamnă" e ceva generic, şi necăsătoritele se pot simţi)
Am lipsit două luni, ceea ce nu înseamnă că n-am meşterit nimic în timpul ăsta. Din contră. Probabil cine mă are în listă pe facebook a văzut deja cu ce m-am ocupat. Dar, cum mi se pare din ce în ce mai tare că-mi dezvolt pe zi ce trece o personalitate extra, mă gândesc să-mi fac un blog separat cu chestiile meşterite de acea personalitate, un pic prea zaharisite pentru tematica ăstuia aici de faţă. Aşa că alter-ego-ul meu pasionat de pisicuţe pufoase şi floricele o să vă aştepte cât de curând în altă parte.
Până atunci, nişte chestii făcute de personalitatea de bază, respectiv brelocuri personalizate cu câinii oamenilor. OK, cu amstaffii şi pitbullii oamenilor deocamdată, astea fiind rasele pe care le cunosc cel mai bine, dar şi cele mai puţin omogene (adică greu găseşti două exemplare care să semene foarte bine), drept urmare nu intenţionez neapărat să mă limitez la ele. Mai ales că sculptatul e probabil cea mai bună modalitate de-a aprofunda o anatomie, bătând la fund cu succes pictura şi grafica. Plus că pictura e pentru puturoşi, vorba lui Michelangelo. (Doamne câtă dreptate avea - de când "sculptez", banda de alergat a devenit inutilă şi înţeleg în sfârşit cum se simt chirurgii de pe Travel&Living când fac rinoplastii)
Astea-s cele făcute până acum, minus unu-două. Pozele cam nasoale din cauza formei (poate ar ieşi mai aproape de adevăr dacă ar avea şi gât) şi a camerei mele ultraperformante.
Unelte: pastă modelatoare (DAS de data asta), acrilice, vernis transparent lucios Darwi, lanţuri de breloc şi, cum altfel, diverse chestii din trusa de unghii, pile, bricege, gresii de ascuţit coasa, unghiile din dotare, colţul mesei, lucruri...

Thunder Rock's William Wallace (Sa'id)

Chiko - pitbullic :D



Kimo





Kiss Amstaff Aldo - Dante (poze de stăpâna de Dante)



Dante şi miniDante



Thunder Rock's Hurricane Boy - Samir

Prima mobilă pictată.

La scară mică, evident, cadou pentru soacra mea (La mulţi ani şi pe această cale! vorba aia). Cât de curând şi mobilă personală pictată, cu motive mult mai puţin paşnice plus patină (parc-o văd, drăguţa de ea!).
Unelte: măsuţă de machiaj (pot doar să presupun că asta e, eu mă machiez în baie) blank, acrilice (L'Artiste şi Lefranc & Burgeois), vernis transparent lucios Darwi.

Când o veni, aici ne-o găsi.

Oficial gata de Crăciun, în sensul - desigur - că am reuşit în sfârşit să mă odihnesc ca să fiu cât de cât în formă pentru noi şi noi abuzuri specifice sezonului (mai mult bahice că, în rest, eu nu abuzez decât de şorici şi jumări, care se găsesc prea greu se pare, şi brocolli, usturoi şi alte ierburi de-astea care-s total nespecifice), ceea ce vă doresc şi vouă. Deja am primit cel mai frumos cadou de Crăciun, şi-anume ecografia care-a confirmat că Mensi (cadoul meu de Crăciun de fiecare zi) o să aibă piticuţi în vreo lună şi-un pic. Drept urmare, eu şi familia extinsă vă urăm Crăciun Fericit şi An Nou mişto (să fie de pe-acum în caz că)! Să curgă berea!

Dulcegăriile continuă :)

Felicitările...

Specie pe cale de dispariţie de copii care se joacă afară în loc sa se joace la PC.

Copii harnici (da, claar...)

Copii îndopându-se cu chestii de Crăciun (asta mai merge)

Copii puturoşi









Şi-acum să terminăm cu obsesia cu îngeraşii...







... ca să ne ocupăm de alta, la fel de serioasă, cea pentru ursuleţii pufoşi.

Cam atât pe sezonul ăsta, probabil ne revedem cu drăgălăşenii de alte sărbători, între timp o să încerc să revin şi la normal.