MissRhyne's: Povestea lui Munny.

Nu sunt genul super consumerist vizavi de obiecte, aşa că nu mă isterizez prea tare când vine vorba de achiziţionat ceva (poate doar dacă e vorba de ochelari de soare Ray-Ban, bocanci Dr Martens sau jucării Munkiki sau Volvo C30 – ok, poate mă isterizez puţin), dar de când am descoperit pe blogul ăsta Munnies, n-am mai avut linişte până n-am pus mâna pe unul. Prin urmare am reuşit în sfârşit să-i oferim şi noi lui Peggy o – evident – prietenă.
M-am gândit destul de mult ce vreau să fac cu el cât aşteptam să sosească, poate şi din cauza asta mi s-a părut mai uşor decât aş fi crezut. Asta nu înseamnă că n-am strâns deja o mulţime de greşeli de ţinut minte pe viitor. Am vrut să fac şi alte chestii (din multele care se pot face) decât să-l pictez, pentru că de pictat oricum pictez destul de des. Dar nici prea multe chestii, pentru că unele erau oarecum riscante vizavi de jucărie şi n-aveam chef să risc din prima. Aşa că m-am gândit să mai şi cos, pe lângă pictat, deci pentru cine credea că nu pot sa cos: primiţi asta!
Aşteptăm cuminţi până se termină toate celelalte treburi...

Suntem gata!

În rolurile principale: Munny, ditamai ghemul de “mohair” şi multe “mouline-uri” (sper că aşa le cheamă pe ambele, n-am mai croşetat de vreo 17 ani, de la orele de educaţie tehnologică…), diverse petice de etamină şi alte chestii, o cutie cu acrilice (L’Artiste, pentru curioşi, ieftine şi bune), nişte şmirghel mărunt, bandă adezivă pe care n-am mai folosit-o până la urmă, vernis universal transparent şi lucios Darwi (bun de tot în general, nasol în combinaţie cu pensule proaste luate din Kaufland, ca orice vernis, probabil), veşnicul meu Tikky 1.0 şi mai noul dar veşnicul de-acum încolo Copic Multi Liner 1.0.